Vârsta unui copac viu se poate estima fără tăiere, pornind de la circumferința trunchiului măsurată la 1,30 m de la sol și de la ritmul obișnuit de creștere al speciei. La coniferele tinere, numărarea verticilelor de ramuri dă un rezultat și mai apropiat de realitate. Ambele metode oferă un interval orientativ, nu o cifră exactă, pentru că lumina, solul și apa schimbă mult viteza de creștere.
Cum se măsoară corect circumferința unui copac?
Circumferința se măsoară cu o ruletă flexibilă, la 1,30 m deasupra solului, înălțimea folosită de silvicultori pentru măsurătorile standard ale arborilor în picioare. Pe teren în pantă, punctul de 1,30 m se stabilește din partea de sus a pantei.
- Ruleta se ține orizontal, strâns pe scoarță, fără să prindă mușchi, iederă sau crengi.
- Dacă la 1,30 m există o umflătură sau o ramificație, se măsoară puțin mai jos, acolo unde trunchiul are formă regulată.
- La trunchiurile care se despart în două sub această înălțime, fiecare tulpină se măsoară separat.
- Diametrul se obține împărțind circumferința la 3,14.
Cum se estimează vârsta unui copac după circumferință?
Vârsta unui copac se estimează împărțind circumferința la creșterea medie anuală a acesteia, care pentru cei mai mulți arbori de foioase crescuți izolat este de aproximativ 2–2,5 cm pe an. Un tei solitar cu o circumferință de 250 cm ar avea, după această regulă, în jur de 100–125 de ani.
Regula este folosită de multă vreme de pasionații de arbori bătrâni, însă funcționează bine doar pentru exemplarele de vârstă mijlocie. Copacii foarte tineri cresc mai repede, iar cei bătrâni își încetinesc mult ritmul, astfel că pentru un arbore secular estimarea iese de obicei prea mică. Exemplarele impunătoare din parcuri, precum cel descris în articolul despre lecția unui copac bătrân dintr-o grădină, sunt adesea mai vechi decât arată ruleta.
Cât de mult contează specia și locul în care crește copacul?
Specia și locul contează aproape cât circumferința însăși: același stejar crește de două ori mai repede singur pe o pajiște decât în mijlocul pădurii, unde concurează pentru lumină.
| Situație | Creșterea orientativă a circumferinței pe an |
|---|---|
| Foioase crescute izolat (tei, stejar, frasin) | 2–2,5 cm |
| Foioase crescute în pădure deasă | 1–1,5 cm |
| Specii cu creștere rapidă (plop, salcie) | 3–5 cm |
| Specii cu creștere lentă (tisă, ienupăr) | sub 1,5 cm |
| Arbori seculari, în faza de bătrânețe | sub 1 cm |
Solul umed din luncă grăbește creșterea, iar coastele sărace și uscate o încetinesc. De aceea, pentru un rezultat credibil, estimarea se dă ca interval, nu ca an precis al plantării.
Cum se află vârsta unui brad sau a unui pin tânăr?
La brazi, molizi și pini tineri, vârsta se află numărând verticilele, adică etajele de ramuri care pornesc în cerc din același punct al tulpinii. Aceste specii formează, de regulă, un singur verticil pe an, așa că numărul etajelor, la care se adaugă câțiva ani pentru stadiul de puiet, dă o vârstă destul de apropiată de cea reală.
Metoda își pierde precizia odată cu trecerea timpului. Ramurile de jos se usucă și cad, iar cicatricile lor se acoperă cu scoarță, astfel că la arborii maturi verticilele inferioare nu se mai pot număra.
Ce arată inelele anuale și cum se văd fără doborârea arborelui?
Inelele anuale arată exact câți ani a crescut lemnul la înălțimea respectivă, pentru că fiecare sezon de vegetație lasă un strat de lemn deschis la culoare, format primăvara, și unul mai închis, format vara. Pe un ciot proaspăt, ele se numără de la centru spre scoarță.
Pe un arbore viu, silvicultorii extrag o carotă subțire de lemn cu un burghiu special, numit sfredel de creștere. Operația lasă un orificiu mic și este făcută doar de specialiști, pentru că o carotare greșită poate deschide calea ciupercilor. La arborii scorburoși, centrul lipsește, iar numărătoarea rămâne incompletă.
Cum se folosește în practică estimarea vârstei unui copac?
Estimarea vârstei este utilă pentru inventarul arborilor dintr-o curte, pentru urmărirea unui exemplar din cartier sau ca exercițiu de observație în timpul plimbărilor. O fișă simplă cuprinde specia, circumferința, data măsurătorii și o fotografie, iar măsurătoarea repetată după câțiva ani arată ritmul real de creștere al acelui copac.
Exercițiul se potrivește bine cu o excursie de o zi chiar lângă casă sau cu o plimbare în ariile protejate, cum este cea prezentată în materialul despre Parcul Natural Comana, unde arborii bătrâni se pot observa din cărările marcate. Pentru exemplarele monumentale, administratorii parcurilor și ocoalele silvice dețin adesea date mai exacte decât orice estimare făcută cu ruleta.
