Stratul de ozon este o zonă a stratosferei, aflată la zeci de kilometri deasupra solului, în care ozonul, o moleculă formată din trei atomi de oxigen, este mai concentrat decât în restul atmosferei. El absoarbe cea mai mare parte din radiația ultravioletă nocivă a Soarelui, protejând organismele vii de efecte precum arsurile pielii, afectarea ochilor și deteriorarea celulelor. Protejarea lui a devenit un exemplu de cooperare internațională reușită.
Ce este ozonul și unde se află
Oxigenul pe care îl respirăm are două atomi pe moleculă. Ozonul are trei și este un gaz instabil, cu miros ascuțit, prezent în cantități foarte mici. Cea mai mare parte din ozonul atmosferei se află în stratosferă, la altitudini de ordinul a douăzeci-treizeci de kilometri, și formează ceea ce numim stratul de ozon. Aici, radiația ultravioletă scindează moleculele de oxigen, iar atomii rezultați se recombină și formează ozon. Procesul absoarbe energie ultravioletă și o transformă în căldură.
Există și ozon aproape de sol, dar acela este alt subiect: formează un poluant care iritează căile respiratorii și apare în urma reacțiilor dintre gazele emise de trafic și industrie și lumina soarelui. Așadar, „ozon bun” sus, în stratosferă, și „ozon rău” jos, în aerul pe care îl respirăm. Despre structura generală a învelișului gazos al planetei, articolul despre atmosfera Pământului și straturile ei oferă o imagine completă.
De ce este radiația ultravioletă o problemă
Radiația ultravioletă are mai multe tipuri. Cea mai energică este oprită aproape complet de atmosferă. Una dintre categoriile intermediare, numită UV-B, este absorbită parțial de ozon, iar ce ajunge la sol poate provoca arsuri solare, îmbătrânirea pielii și, la expunere excesivă, crește riscul unor boli ale pielii și ale ochilor. Excesul de UV poate afecta și plantele, planctonul din oceane și, prin urmare, lanțuri trofice întregi.
Prin urmare, un strat de ozon mai subțire nu înseamnă doar un risc individual, ci o presiune asupra ecosistemelor. De aici interesul pentru protecția lui.
Ce a început să-l subțieze
În a doua jumătate a secolului al douăzecilea, cercetătorii au observat că stratul de ozon se subția, mai ales deasupra regiunii Antarctice, în fiecare primăvară de acolo. Fenomenul a fost numit popular „gaura din stratul de ozon”. Cauza principală au fost compușii pe bază de clor și brom, în special clorofluorocarburile (CFC), folosite pe scară largă în aparate frigorifice, în spray-uri și în spume izolatoare. Aceste substanțe sunt stabile la sol, dar urcă lent în stratosferă, unde radiația ultravioletă le descompune și eliberează atomi de clor care distrug moleculele de ozon în reacții în lanț.
Un singur atom de clor poate distruge un număr foarte mare de molecule de ozon înainte de a fi neutralizat. Din acest motiv, chiar și cantități mici de CFC aveau un impact disproporționat.
Cum a fost rezolvată problema
Comunitatea științifică a documentat fenomenul, iar guvernele au reacționat. Prin Protocolul de la Montreal, adoptat la sfârșitul anilor optzeci și completat ulterior, țările au convenit să elimine treptat substanțele care distrug ozonul. Industria a găsit înlocuitori, iar utilizarea CFC a scăzut drastic. Tratatul este adesea citat ca unul dintre cele mai de succes acorduri de mediu din istorie, tocmai pentru că a avut obiective clare, măsurabile și a fost aplicat la nivel global.
Datele de monitorizare arată că stratul de ozon se redresează lent. Procesul durează mult, pentru că substanțele deja emise rămân zeci de ani în atmosferă. Cercetătorii continuă să urmărească evoluția și să verifice respectarea acordurilor.
Cum se măsoară ozonul
Cantitatea de ozon se urmărește din mai multe direcții. Stațiile de la sol folosesc instrumente care măsoară cât din lumina ultravioletă a Soarelui ajunge la nivelul pământului. Baloanele meteorologice urcă în stratosferă și înregistrează concentrația de ozon la diferite altitudini. Sateliții scanează planeta de sus și construiesc hărți ale grosimii stratului, ceea ce permite compararea între regiuni și între anotimpuri.
Grosimea stratului se exprimă într-o unitate specială, numită unitate Dobson, dar pentru cititorul obișnuit contează tendința: dacă stratul se subțiază, se stabilizează sau își revine. Faptul că datele provin din surse diferite și se confirmă între ele oferă încredere în rezultate, iar publicarea lor deschisă permite verificarea de către oricine.
Ce trebuie să știi înainte să crezi tot ce auzi despre ozon
Subiectul este adesea amestecat cu altele. Iată câteva criterii simple pentru a evalua o afirmație:
- Nu confunda problema ozonului cu schimbările climatice. Sunt fenomene diferite, deși unele substanțe influențează ambele. Subțierea stratului de ozon nu este cauza principală a încălzirii globale.
- Verifică despre ce strat se vorbește. Ozonul din stratosferă este protector, cel de lângă sol este poluant.
- Diferențiază „gaura” de dispariția completă. Stratul s-a subțiat serios deasupra unor zone, nu a dispărut peste tot.
- Caută surse științifice. Agențiile meteorologice și spațiale publică date de monitorizare actualizate.
- Fii atent la soluțiile miraculoase. Reparația stratului nu se face artificial; ea depinde de oprirea emisiilor și de timp.
Merită adăugat că ozonul stratosferic nu este un strat solid sau uniform. Concentrația lui variază cu latitudinea, cu anotimpul și cu temperatura, iar la poli iarna se formează nori stratosferici speciali, pe suprafața cărora reacțiile chimice care distrug ozonul decurg mult mai repede. Acesta este motivul pentru care subțierea s-a observat cel mai clar în regiunile polare.
Ce rămâne relevant pentru viața de zi cu zi
Chiar dacă stratul de ozon se redresează, protecția individuală față de soare rămâne importantă. Ochelarii cu filtre adecvate, hainele, pălăria, umbra în orele de vârf și crema de protecție sunt gesturi recomandate de specialiștii în sănătate. Pentru situații concrete, medicul dermatolog poate oferi sfaturi adaptate tipului de piele.
Povestea ozonului arată că știința poate identifica o amenințare, iar societatea poate reacționa eficient. Pentru mai multe subiecte care explică lumea în care trăim, de la atmosferă la cosmos, merită vizitat OrizontNews.
