[ad_1]
Lumea culturală prahoveană și… nu numai e în doliu! Academicianul Eugen Simion, critic și istoric literar, a murit marți, la vârsta de 89 de ani, la Spitalul Elias. Eugen Simion era critic și istoric literar, editor, eseist și profesor universitar, membru titular al Academiei Române și președinte al acestui for cultural român din 1998 până în 2006. Născut la 25 mai 1933 în comuna Chiojdeanca (judeţul Prahova), într-o familie de moşneni cu ascendente (deducem din istoria orală a familiei) transilvănene. Studii la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel“ (devenit ulterior „I.L. Caragiale“) din Ploieşti, liceu de prestigiu care a dat 23 de membri ai Academiei Române, acolo unde marele om de cultură a fost coleg cu Nichita Stănescu.
Studiile filologice (1952-1957) le-a urmat la Universitatea din Bucureşti. Ulterior, a obținut titlul de Doctor în Filologie la Universitatea din Bucureşti (1969) cu o teză despre E. Lovinescu – scepticul mântuit. Conducător ştiinţific: Şerban Cioculescu.
Debut în critica literară: în 1960, în „Tribuna“ și „Gazeta literară“. Debut editorial cu Proza lui Eminescu (1964), volum distins cu premiul de critică literară al Uniunii Scriitorilor. Era internat la spitalul Elias din București.
Prolifică activitate culturală și publicistică
A debutat publicistic cu un articol despre Caietele Eminescu în revista „Tribuna” (1958). A început să colaboreze frecvent la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”. Din 1968 a colaborat săptămânal la „România literară” și din 1991, la „Literatorul”. Din 1983 este redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director al publicației. În 1993 a devenit membru al Academiei Române. În anul 1998 a fost ales președinte al Academiei Române. Doctor Honoris Causa al universităților din Iași, Galați, Târgoviște, Arad și al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău. În 2006 și-a încheiat mandatul de președinte al Academiei Române. În prezent este președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A scris în mod regulat la ziarul „Ziua”. A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate. Este coordonatorul Dicționarului general al literaturii române, vol. I-VII, 2004-2009, un proiect grandios, care a fost atacat însă de unii critici.
Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, ține o rubrică permanentă în revista „Cultura”. Este președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă și coordonator al seriei „Opere fundamentale”.
Opera
Volume publicate:
Proza lui Eminescu, 1964
Orientări în literatura contemporană, 1965
Eugen Lovinescu, scepticul mântuit – (Eugen Lovinescu, the Redeemed Skeptic), 1971 (ediția a doua, 1994)
Scriitori români de azi, I, 1974 (ediția a doua, 1978)
Scriitori români de azi, II, 1977
Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua ediție, 1979, a treia ediție, 1986), a patra ediție, 1999, 1983 – ediția în limba maghiară
Dimineața poeților, 1980, (a doua ediție, 1996, a treia ediție, 1998, a patra ediție, 2008)
Întoarcerea autorului, 1981; ediția a II-a, 1993); ediția a III-a, 2005
Scriitori români de azi, III, 1983
Sfidarea retoricii. Jurnal german, 1985, ediția a II-a, 1999
Scriitori români de azi, IV, 1989
Moartea lui Mercutio, 1993
Limba maternă și limba poeziei – Cazul Christian W. Schenk, colecția Phoenix 1993
Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994
Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995
Fragmente critice, I, Scriitura publică, scriitura taciturnă, 1997
Fragmente critice, II, Demonul teoriei a obosit, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1998
Marin Preda – Scrisori către Aurora; Eugen Simion – Aurora Cornu, Eugen Simion. Convorbiri despre Marin Preda, Editura Albatros, 1998
Fragmente critice, III, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1999
Clasici români, I, Grai și Suflet & Cultura Națională, 2000
Fragmente critice, IV, Univers Enciclopedic, 2000
Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, 2001
Ficțiunea jurnalului intim, vol. I-III, Editura Iri & Univers Enciclopedic, 2001
2000 de ani de relatii intereuropene Orient-Occident – Studiu de caz România-Olanda, Eugen Simion, Pieter Jan Wolthers, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2004
Genurile biograficului, Univers Enciclopedic, 2002; ed. a II-a, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2008
Mircea Eliade, nodurile și semnele prozei, ediția a II-a, Univers Enciclopedic, 2005, ediția a III-a, Junimea, 2006
Tânărul Eugen Ionescu, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2006;[10] Editura Muzeului Literaturii Române, 2009
Portretul scriitorului îndrăgostit – Marin Preda, Editura Semne, 2010
În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor. Editia a II-a, adăugită, Editura Curtea Veche, 2010
Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, Iași, Princeps Edit, 2011
Fănuș Neagu în patru prieteni – Eugen Simion, Lucian Chișu, Petre Ispirescu, Nicolae Breban, Semne, 2012
Cioran – o mitologie a nedesăvârșirilor, București, Editura Tracus Arte, 2014
Maladia lui Mihai Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor, Fundatia Națională pentru Știință și Artă, 2015
Posteritatea critică a lui E. Lovinescu, București, Editura Tracus Arte, 2017
Secolul al XIX-lea în doi mesianici chibzuiți și un vizionar mistic. Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, București, Editura Cartea Românească Educațional, 2020
Convorbirile mele…, vol. I și II, București, Editura Tracus Arte, 2021
Fragmente critice, vol. 1-8, București, Editura Cartea Românească Educațional, 2021.
Un om, o valoare, un… CARAGIALIST. Un… prahovean.
DUMNEZEU SĂ ÎI APRINDĂ O STEA ÎN CER!
foto: acad.ro
Articolul S-a stins Eugen Simion, „caragialistul” ajuns academician, nume de referinta in Critica Literara a aparut prima data pe Prahova Business – Despre afaceri. Zi de zi – Primul cotidian online de afaceri din Prahova.
[ad_2]
Source link
