București, 3 septembrie. Asociația Credu a publicat “Studiul despre consumul de informație și alfabetizarea în sănătate în România”, o radiografie națională a felului în care adulții, părinții, profesorii și tinerii se informează și acționează pe teme de sănătate. Cercetarea, desfășurată în aprilie–august 2025 pe un eșantion de peste 1.000 de respondenți, scoate în evidență oportunități majore, dar și lipsuri în transformarea informației pentru sănătate în prevenție concretă.
„Românii sunt curioși, activi online și dornici să afle de ce și cum pot trăi mai sănătos: peste 65 % caută săptămânal sau chiar zilnic sfaturi medicale. Problema apare după ce închid ecranul: doar aproximativ 45 % fac pasul de la lectură la acțiune. Raportul nostru arată că, fără un sprijin structurat din partea școlii, a familiei și a sistemului medical, digitalul rămâne un imens potențial nevalorificat.”, afirmă Oana Voicu, președinte Asociația Credu și coordonator programe educație pentru sănătate.
Cum se informează românii
- Site-uri și platforme medicale: peste 90 %încep documentarea de aici, căutând explicații de simptome, analize și tratamente.
- YouTube– a doua opțiune, mai ales pentru tutoriale și interviuri cu specialiști (61 % adulți, 68 % profesori).
- Rețele sociale– Facebook adună părinți în grupuri tematice, în timp ce Instagram și TikTok sunt preferate de tineri pentru clipuri scurte despre un stil de viață sănătos. Profesorii folosesc WhatsApp și podcasturile educaționale pentru schimb rapid de informații.
Nivelul de încredere și influența educației
- Medicul rămâne reperul principal: 78 %declară că au mare încredere în recomandările venite de la specialiști sau instituții oficiale.
- Nivelul de școlarizare schimbă filtrele:
- respondenții cu studii liceale urmăresc frecvent creatori populari și povești personale;
- cei cu studii universitare preferă surse științifice;
- la nivel postuniversitar, sub 5 % iau în calcul sfaturi de la vloggeri, verificând constant autorii și bibliografia.
- Comunitățile online– forumurile și grupurile de discuții pe WhatsApp sunt căutate pentru validare emoțională și sprijin practic: nu doar informația contează, ci și sentimentul de apartenență și solidaritate.
„Autoritatea medicală rămâne pilonul de încredere, dar educația dictează cât de critic este filtrată informația. Cu cât crește nivelul de școlarizare, cu atât scade influența conținutului neacreditat. În paralel, comunitățile online completează recomandarea medicului prin sprijin practic și emoțional. Programelor viitoare de educație pentru sănătate le revine sarcina de a conecta cele două lumi: expertul și experiența trăită.”, subliniază Oana Voicu.
De ce informația nu se transformă în acțiune
Deși căutările sunt frecvente, doar o treime declară că își schimbă obiceiurile. Principalele bariere:
- Suprainformarea: prea multe articole și videoclipuri generează oboseală informațională și amână deciziile.
- Limbajul medical: este adesea greu de înțeles, pentru că termenii folosiți nu sunt explicați într-o formă simplă, care să arate ce înseamnă concret în viața de zi cu zi.
- Lipsa cadrului organizat de sprijinîngreunează schimbarea obiceiurilor de sănătate, care se mențin mai ușor atunci când sunt susținute prin familie, școală sau inițiative publice.
- Reținerea informției nu înseamnă automat a o pune în practică: oamenii își amintesc ce au citit, dar fără declanșatori concreți: de pildă un SMS care amintește de analizele anuale făcute de ziua de naștere sau un ghid simplu cu pașii pentru un control, schimbarea de comportament rămâne limitată.
Potențial educațional
Studiul arată că informația medicală devine aplicabilă atunci când este livrată prin formate simple și accesibile:
- clipuri video de câteva minute, fiecare pe un singur subiect;
- podcasturi scurte, de tip întrebări și răspunsuri cu medici;
- ghiduri „pas cu pas”(infografice, liste de verificare) pentru acțiuni concrete precum programarea la screening;
- teste rapide și jocuri de rolpentru fixarea cunoștințelor la clasă și acasă;
- comunități de practică și ateliere periodice, unde experiența personală validează și întărește schimbarea.
„Disponibilitatea profesorilor de a include educație pentru sănătate crește semnificativ atunci când au în clasă elevi cu probleme medicale specifice. Ei își doresc soluții rapide pentru gestionarea situațiilor reale și un cadru de formare dedicat. Profesorii, deși nu predau oficial Educația pentru sănătate, declară că ar putea deveni facilitatori ori de câte ori intervin nevoi reale: copii cu afecțiuni cronice, probleme acute sau subiecte sensibile. Ei caută formate multimedia interactive și pachete gata făcute, ceea ce ar putea extinde semnificativ intervențiile de alfabetizare în sănătate în școli, cu condiția să primească sprijin și materiale adaptate nevoilor de clasă.”, adaugă Oana Voicu.
Prin combinarea acestor instrumente și prin implicarea tuturor actorilor, alfabetizarea în sănătate are șansa să treacă de la teorie la obicei zilnic, reducând decalajul dintre ceea ce știm și ceea ce facem efectiv pentru sănătatea noastră.
